Nu poți merge drept, creștine,
Cum vrei tu pe drumul tău,
Dacă nu cunoști ce-i bine,
Nu ai Duhul Sfânt în tine
Și nu-ți pasă de ce-i rău,
Nu asculți de Dumnezeu.

Trebuie să iei în seamă,
Ca să știi cum să trăiești:
De ce-i rău să-ți fie teamă,
Să n-aduci credinței blamă.
Sincer să te pocăiești
Și ce-i bine să iubești.

Un sărac mănânc-o gâscă,
Bolnav e unul dintre ei.
Mai târziu, să se căiască,
Bine ar fi fost s-o crească.
Ouă s-aibă-n urma ei
Era un mai bun temei.

Nu mușca mâna ce ți-a dat
De ești om și nu barbar.
Să nu scuipi ce-ai sărutat
Cât ai fi de supărat.
Să nu-ntorci rău pentru dar
De ești om, și nu tâlhar.

Și spinul are-un pic de umbră,
Și piatra, iarbă verde-un pic.
Nu-i om oricât de rău să n-aibă
Măcar un lucru bun în tolbă.
În el dreptate chiar nimic:
Să nu mai ai nădejde-un pic!

Nădejde să ai întotdeauna,
Credință măcar cât un bob,
Să speri când vâjâie furtuna
Nici ea nu e pe totdeauna.
Tu ești un vas, nu ești un ciob
Poți fi sfânt chiar de ești rob.
Amin.
(Luni, 13 aprilie 2020)